miercuri, 1 octombrie 2014

DE ZIUA LOR

DE UNDE VIN POVEŞTILE?
Toamnă.
Unde ne trimite gândul când rostim acest cuvânt?
La zilele frumoase de vacanţă care s-au scurs, la prima zi de şcoală, la mirosul ascuţit al aerului de dimineaţă care ne spune că vara s-a dus pe aripi de păsărele... şi câte alte gânduri nu ne-or veni în minte!
Dar ştiaţi că există şi o toamnă a vieţii? Acest anotimp îl sărbătoresc acele fiinţe minunate din viaţa noastră care ne veghează copilăria, ne modelează spiritul: BUNICII.
Cu răbdare şi dragoste răspund la toate întrebările nepoţilor, asistă amuzaţi la jocurile lor. Cei mai mulţi dintre noi ne-am bucurat şi ne bucurăm încă de dragostea lor şi spunem deseori : ”Când merg la bunici mă simt din nou copil”. Bunicii sunt cei care adună familia la diverse evenimente şi tot acolo mănânci ceva bun “cum numai bunica ştie să facă”. Ei ne dăruiesc dragoste, răbdare, sprijin şi aşteaptă atât de puţin: o vorbă bună, protecţie. Îţi sunt recunoscători pentru un “Sărut-mâna pentru masă!”, o plimbare cu familia. Aceste mici gesturi ale noastre le colorează viaţa şi le înseninează chipul.
Astăzi este 1 octombrie. Este zi de toamnă, o zi în care ne sărbătorim bunicii, cei care sunt deja părinţi le spun La mulţi, ani! părinţilor.
Dragi copii şi nepoţi, nu uitaţi să-i sărbătoriţi în fiecare zi. Ei au pornit pe drumul toamnei, unde şi-ar dori ca tovarăşi de drum copiii şi nepoţii, ca să le fie călătoria mai uşoară.
Să nu uitaţi că primele poveşti le-aţi auzit de la bunici.
Un exemplu valoros ne dă scriitoarea de origine franceză George Sand, pe numele său adevărat, Amandine- Aurore- Lucille Dupin. Crescută la ţară de bunica din partea mamei, a avut ocazia să asculte multe dintre poveştile populare care circulau în acea vreme. O bună parte dintre romanele scrise de ea sunt inspirate în mare măsură de poveştile auzite de la bunica sa.
De altfel spre sfârşitul vieţii, bunică la rândul său, se întoarce la minunatele poveşti ale copilăriei. Se stabileşte în vechea casă a bunicii şi-şi petrece timpul istorisindu-le nepoatelor şi copiilor muncitorilor din zonă cele mai frumoase poveşti pe care le auzise sau le crease.
O parte dintre acestea au fost publicate în volumul “Contes de grand-mere” - în româneşte “Poveştile bunicii”, în anul 1873.
La vârsta de 72 de ani George Sand părăsea această lume. Poveştile ei trăiesc şi astăzi spre bucuria copiilor.
“Poveştile bunicii” le găsiţi în rafturile bibliotecii pentru copii, apărute la Editura “Corint Junior”. Autoarea vă propune patru poveşti deosebit de sensibile, fiecare purtând partea sa de învăţătură.
Ce spun florile”, “Toporişca de piatră roşie”, “Câinele” şi fără îndoială, vedeta cărţii, povestea “Aripile curajului” sunt cele patru poveşti minunate care vă aşteaptă să le citiţi şi dacă vă plac recomandaţi-le şi altora. Căci aşa le stă bine poveştilor: să călătorească prin lume şi să împrăştie praful fermecat al înţelepciunii.
Să vă fie bunicii sănătoşi şi la cât mai multe... poveşti!

Rodica ZAHARIA - bibliotecar





PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR CULTURALE pentru luna OCTOMBRIE

DATA
EVENIMENT
TEMA / ARTISTUL
LOCUL
DESFĂŞURĂRII
7
ora 17:30
Expoziție
Naphthalene Story by Lumi”
expune: Luminiţa PĂTRĂŢEANU
Spațiul multifuncțional
9
ora 17:00
Expoziție de pictură
VIOLETA CHIRIAC
Peisaje”
Spațiul expoziţional
16
ora 15:00
Lansare de carte
Suflet de orfan” 
de Saveta VĂRĂREANU
prezintă prof. dr. EMILIA BOGHIU
Aula bibliotecii
16
ora 17:00
Expoziţie de sculptură
Toader IGNĂTESCU
Asociația Culturală „Fair Play”
Holul principal
21, 22
ora 11:00
Videoproiecție muzicală
OTELLO” de Giuseppe Verdi
Coordonator: Viorica PURDEL
Aula bibliotecii
22
ora 17:00
Videoproiecţie pe teme turistice
Ochiul muntelui”
C.E.T.M. ,,Şandru”
preşedinte Gh. ISTRATE
Aula bibliotecii
23
ora 17:00
Lansare de carte
Toamna în culori de suflet: „Locuiesc în tine”
de Mihaela GUDANĂ
Aula bibliotecii
30
ora 14:00
Festivitatea de premiere
CONCURSUL NAŢIONAL DE PROZĂ SCURTĂ
RADU ROSETTI”
Preşedintele juriului: Gheorghe Izbășescu
Aula bibliotecii

ATELIERE:
luni, joi
orele
14-16
Atelier de şah
Antrenor: Emil PALADE
Proiecte culturale
Filiala „Cosânzeana”
miercuri
1, 15, 29
ora 9:00
Atelier de quilling
Cuconet quilling
Îndr.: ed. Ana-Ortanza MATEI
Proiecte culturale
joi
orele
14-16
Atelier de teatru
TRUPA „ALFA”
coord.: bibl. Nicoleta SĂLBATECU
șef serviciu RPPD Doina BRUMĂ
Aula bibliotecii
joi 2,16,30
orele 17:00
sâmbătă
11, 25
orele 11:00
NOU!
Cerc de dezbateri academice
Îndrumător 
 prof. Constantin STĂCESCU
Proiecte culturale

Aula bibliotecii

EXPOZIŢII DE CARTE:
1 - 31
Expoziţie de carte
1 OCTOMBRIE
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A MUZICII
Secția copii
1 – 18
Expoziţie de carte
VASILE VOICULESCU 1884 – 1963
13 octombrie 2014 - 130 ani de la naştere
Sala de lectură copii
1 – 18
Expoziţie de carte
CAROL I – REGE AL ROMÂNIEI 1839 – 1914
10 octombrie 2014 - 100 ani de la moarte
Sala de lectură adulţi
1 - 31
Expoziţie de carte
9 OCTOMBRIE - ZIUA HOLOCAUSTULUI
Secţia adulţi
1 - 31
Expoziţie de carte
5 OCTOMBRIE
ZIUA MONDIALĂ A PROFESORULUI
Filiala „Cosânzeana”
1 - 31
Expoziţie de carte
24 OCTOMBRIE - ZIUA MONDIALĂ A DEZVOLTĂRII INFORMAŢIONALE
Sala Internet adulţi
20 - 31
Expoziţie de carte
29 OCTOMBRIE
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A INTERNETULUI
Sala de lectură copii
20 – 31
Expoziţie
de carte
31 OCTOMBRIE
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A MĂRII NEGRE
Sala de lectură adulți


miercuri, 24 septembrie 2014

Pisicile aristocrate vă aşteaptă să citiţi

Dragi cititori, bun găsit vă spun din nou şi chiar dacă anul şcolar a început, nu cred că este târziu să vă urez succes şi realizări în toate activităţile şcolare.
De câţiva ani la Secţia copii a Bibliotecii Municipale “Radu Rosetti”se desfăşoară concursul de lectură ce debutează odată cu noul an şcolar.
În anul ce a trecut concursul a purtat titlul “Pinocchio”. Se pare că năzdrăvana păpuşă de lemn a purtat noroc băieţilor. Sunt patru cititori care s-au desprins din rândul concurenţilor şi s-au ales cu premii şi diplome.
Îmi face plăcere să vi-i prezint pe:
Dragoş Radu Blănaru cls.aV a A, Şcoala cu clasele I-VIII “Ghiţă Mocanu” - premiul I 

Mihail Abalaşei cls.aIV-a D, Şcoala Gimnazială nr. 1 – premiul al II lea 

Mihai Constantin Palade cls. aII a, Şcoala Gimnazială “Sfântul Voievod Ştefan cel Mare” - premiul alIII lea.
Antonio Emanuel Bogdăneanu ,Şcoala cu clasele I-VIII “Ghiţă Mocanu”- menţiune.
Pentru că acest concurs a devenit tradiţie, aceasta trebuie continuată.
De această dată titlul este inspirat de povestea celebrelor pisicuţe moştenitoare a unei mari averi: Marie, Toulouse, Berlioz şi mama lor Duchess, la care se alătură viteazul motan Thomas O Malley.
Cu alte cuvinte: “Pisicile aristocrate”. 
Vă aştept să participaţi în număr cât mai mare, şi nu uitaţi: chiar dacă nu câştigaţi un premiu, câştigul cel mare rămâne LECTURA.
Vă aştept cu drag şi vă doresc succes!

Rodica Zaharia -bibliotecar

luni, 22 septembrie 2014

INIŢIATIVA TARCOVSKIANĂ şi CĂLĂUZA celor patru seri




INIŢIATIVA TARKOVSKIANA a debutat cu un înţeles al rostului acestui demers, desprins din filmul “Nostalgia” , regia lui Andrei Tarkovsky, unde, meditând la sensul existenţei şi al tragediei civilizaţiei, personajul central predică unei mulţimi absente despre lipsa de credinţă şi alienarea unei societăţi în derivă cu disperare şi mirare la impasibilitea celor adunaţi. Pune punct acestui discurs  apelând la îndemnul de a interveni Музыка (muzica)!  
Pe acordurile acelstei muzici, profunde, am parcurs vizual temele tarkovskiene din “Solaris” şi ” Andrei Rubliov “ ca apoi să ne oprim uitându-ne în ochii lui “Hristos Mântuitorul” (icoană realizată de către Andrei Rubliov ca. 1410) ca în final să  medităm preţ de un minut, în tăcere, în întunericul sălii de proiecţie.

Aşa a început prima seară tarkovskiană propusă de Ionuţ DUMITRESCU, cel care a conceput "Iniţiativa Tarkovskiana"
Prezenţa acestuia şi a proiectului său este meritul dr. Ştefan NEAGU, cel care a intuit şi oportunitatea prezentării evenimentului în cadrul bibliotecii oneştene.
Ionuţ Dumitrescu ne-a introdus într-o atmosferă a perioadei frământărilor cinematografice ale lui Tarkovski, atmosferă cunoscută de către unii, dintre cei prezenţi în sală, a fi a certitudinilor fără de speranţă. Un demers incitant pentru a fost şi pentru cei cărora li s-a arătat prima dată o lume care a trecut prin război şi care a trăit comunismul.
Ionuţ Dumitrescu a fost călăuza noastră timp de patru seri printr-o lume dezvăluită de Tarkovsky şi de discipolii săi, o lume fără de credinţă în care doar credinţa le-a fost aliat.
"Iniţiativa" ne-a adus în prima seară imaginea războiului vazut din perspectiva locuitorilor unui sat, din Armenia sovietica, ai cărui bărbaţi nu se mai întorceau acasă şi a copilului ce îşi aşteptă tatăl la gară cu statornicia unei credinţe în soarta norocoasă a acestuia. Privirea copilului care ne face părtaşi la speranţa dar şi deznădejdea sa este la fel de tragică precum cea a “vânzătorului” de cărţi. Filmul “Strugurii acri” a regizorului armean Bagrad Ohanesian poartă amprenta lui Tarkovsky, acesta fiind prezent şi pe genericul filmului ca regizor artistic.
În cea de-a doua seară călăuza noastră ( solicitat fiind la un interviu la Iaşi) a predat rolul  lui Ştefan Neagu prin intermediul căruia am aflat ce obiective îşi propune şi ce misiune doreşte să aibă "Iniţiativa Tarkovskiană". 
O revelaţie a fost proiectarea documentarului cu Nicolae GHIBU, primul român care i-a luat un interviu lui Tarkovsky, interviu descoperit după 47 de ani de către Ionuţ Dumitrescu. Nicolae Ghibu este scenarist , regizor, absolvent al facultăţii VGIK – locul în care l-a întâlnit şi în care s-a împrietenit cu Andrei Tarkovsky.
Seara a continuat cu proiecţia filmului, “Copilăria lui Ivan” în regia lui Andrei Tarkovsky, unde ne-am întâlnit cu aceeaşi privire adresată direct publicului de către eroul principal, copilul-soldat, Ivan, din care răzbătea îndârjita credinţă în lupta sa dreaptă, speranţa dar şi o nedumerire tristă despre copilăria sa pierdută.

Călăuza noastră ne-a purtat privirea şi gândurile în cea de-a treia seară spre creaţia altui discipol a lui Tarkovsky, Gleb Panfilov. Filmul “Începutul” a descreţit frunţile lansându-ne într-o atmosferă a ambiguităţii anilor comunismului când toată lumea râde, cântă şi dansează sau mai bine zis, trebuie ... Aşa că Pasha, femeia banală, fără succes şi lovită în amor - personaj principal al filmului - se dezlănţuie, cu tot entuziasmul, prin intermediul personajului istoric Ioana D'Arc pe care îl joacă într-un film. Ea îşi recapătă demnitatea şi bucuria de a trăi prin interpretarea acestui personaj grandios şi tragic.
Discuţiile dintre iniţiatorul acestui eveniment şi public, la sfărşitul celei de-a treia seri, au reliefat curiozitatea şi interesul unui public dornic de astfel de evenimente la care liniştea meditativă a spectatorului să respecte actul de creaţie. Discuţiile au decurs şi înafara bibliotecii până noaptea târziu, fiecare pronunţând puncte de vedere personale, dorind să-şi exprime trăirile sale legate de eveniment şi filme, precum cel făcut şi de mine prin acest articol.
Perseverenţa dar şi plăcerea publicului restrâns şi bun al acestei "Iniţiative" a fost răsplătită de către călăuza noastră în cea de-a patra seară printr-o lectură a lucrării “Lumina nevăzută” (1912) de M.V. Lodîjenski, capitolul “Tolstoi”, lectură ce a făcut legătura cu proiecţia filmului „O moarte obişnuită” în regia lui Alexandr Kaidanovski, acelaşi care a jucat rolul principal în filmul ... „Călăuza” a lui Andrei Tarkovsky.
A fost o încercare pentru publicul din sală care încă o dată a fost privit direct în ochi de către eroul filmului aflat pe patul suferinţei şi al morţii sale. Chinul acestuia precum şi reacţia celor din jurul său consumându-se în bătăile pendulei din hol, ritm în care ne trecem toţi viaţa.
Călăuza noastră, Ionuţ Dumitrescu, ajutat fiind la Oneşti de către dr. Ştefan Neagu, ne-a introdus într-o lume, mai demult, interzisă, în prezent uitată, în care oamenii îşi căutau credinţa.
tic-tac, tic-tac = ce eşti-cine eşti, ce eşti-cine eşti

Doina Lili BĂLCĂNAŞU - bibliotecar


Îi felicităm şi le mulţumim amfitrionilor noştri şi le transmitem că, oricând, ne vom lăsa provocaţi de demersurile lor artistice.

joi, 18 septembrie 2014

Confuzii lexicale

Fortuit şi Forţat

O confuzie paronimică izbitoare are loc între fortuit şi forţat în enunţuri de felul:
Copil, înghiţeam cu regularitate, în mod fortuit - deşi nu-mi plăcea – untură de peşte”,
De câte ori mă critica, pe nedrept, în şedinţă, eram fortuit să ripostez”.
Din cauza asemănării formale, fortuit (care înseamnă „venit pe neaşteptate, neprevăzut, întâmplător, inopinat) îl înlocuieşte, greşit, pe forţat (făcut, impus prin forţă, printr-un efort deosebit; silit, nefiresc, nenatural).

Cu părere de rău, un eveniment fortuit, mă forţează să mă opresc aici şi ...până la o nouă întâlnire ... vă salut, corect pe româneşte!

Diana Diţu, bibliotecar-arhivist


(Rădulescu, Ilie-Ştefan „Erori flagrante de exprimare: radiografie critică a limbajului cotidian”, Bucureşti: Editura Niculescu, 2007)

luni, 15 septembrie 2014

Programul evenimentului Inițiativei Tarkovskiana:


Joi, 18 septembrie, ora 19:00 – 22:00
1. Despre Inițiativa lui Ionuț Dumitrescu – Tarkovskiana
2. Despre Bagrat Oganesean și Andrei Tarkovski.
3. PROIECȚIE FILM / STRUGURII ACRI”, 1973 /
Regia: Bagrat Oganesean și Andrei Tarkovski

Vineri, 19 septembrie, ora 20:00 – 23:00
1. Inițiativa Tarkovskiana. Misiune și Obiective
2. Nicolae Ghibu – Singurul român care a realizat un interviu cu marele artist rus Andrei Tarkovski
3. PROIECȚIE FILM / COPILĂRIA LUI IVAN”, 1962 /
Regia: Andrei Tarkovski
Obs: Seara de film intră și în cadrul “Zilelor Culturii Călinesciene”, manifestare ajunsă la ediția a – 46 – a.

Sâmbătă, 20 septembrie, ora 19:00 – 22:00
1. Despre Gleb Panfilov și Andrei Tarkovski
2. PROIECȚIE FILM / ÎNCEPUTUL”, 1970 /
Regia: Gleb Panfilov
3. Dialog cu publicull

Duminică, 21 septembrie, ora 19:00 – 22:00
1. “Lumina nevăzută” (1912) de M.V. Lodîjenski, cap. “Tolstoi”, în trad. arhim. Paulin Leca
Lectura: Ionuț Dumitrescu
2. PROIECȚIE FILM /O MOARTE OBIŞNUITĂ”, 1985 /
Regia: Alexandr Kaidanovski
3. Dialog cu publicul
Amfitrionii evenimentului:
Ionuţ Dumitrescu şi Ştefan Neagu



(find us on facebook: TARKOVSKIANA)

vineri, 12 septembrie 2014

Omagiul Crucii

"Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim"

Într-o frumoasă după-amiză de toamnă, înainte de prăznuirea Înălţării Sfintei Cruci, a avut loc la Biblioteca Municipală „Radu Rosetti” vernisajul expoziţiei „Omagiu Crucii”, expoziţie de „Cruci de mână şi pristornice. Crestături în lemn realizate de ing. Dorel Bălăiţă” , aşa cum apare pe afişul care anunţă inedita manifestare. Pasionatul colecţionar, dar şi autor de cruci cioplite în lemn, ne invită – aşa cum ne-a declarat – la „o călătorie în sufletul ţăranului român de altădată prin intermediul a circa 60 de cruci de mână şi pristornice (pecetare ori prescurnicere), readuse la lumină de un inginer chimist, îndrăgostit de arta populară românească !”.
Domnul Dorel Bălăiţă s-a născut la 02 Martie 1968, în municipiul Bacău.
În 1986 a absolvit Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri” din Bacău. În acelaşi an este admis la Facultatea de chimie industrială, secţia Tehnologie chimică anorganică, din cadrul Universităţii tehnice “Gheorghe Asachi” din Iaşi.
În 1992 îşi ia licenţa şi devine proaspăt inginer şomer al României libere.
În perioada iulie 1993 – iulie 1995 –este redactor/reporter la cotidianele băcăuane „Ziua”, „Ultima oră” şi reporter corespondent al agenţiei de ştiri Mediafax Bucureşti. În această perioadă publică peste 1500 ştiri, reportaje, interviuri, anchete. În 1995 devine membru al Asociaţiei Ziariştilor din România.
În iulie 1995 se stabileşte în Oneşti, şi devine angajat al S.C. Chimcomplex SA Borzeşti, unde lucrează şi în prezent în cadrul Biroului de Proiectări.
În 1996 a fost corespondent al cotidianului “Monitorul de Bacău”.
În perioada 1998-2000 a fost colaborator al săptămânalului local “Trotuş Expres” unde a avut o rubrică permanentă, “Oneştiul sub lupă”.
În 2005 devine membru al Societăţii Numismatice Române
În perioada 2006-2009 - a fost redactor al revistei „Colecţionarul Român” unde a publicat mai multe articole de numismatică.
Este căsătorit din 1992 cu Maria-Luminiţa, inginer chimist tot la Chimcomplex. Împreună au o fetiţă, Diana Maria în vârstă de aproape 16 ani, elevă în clasa a X-a la Colegiul Naţional “Dimitrie Cantemir”.
Dintre hobby-urile sale, domnul Bălăiţă este deodebit de dedicat numismaticii. Deţine o colecţie de monede şi bancnote din întreaga lume, (circa 200 de ţări, provincii, insule) şi o colecţie de jetoane, un fel de străbunic al actualelor tichete de masă, obiecte asemănătoare monedelor, cu valoare nominală şi emise de entităţi economice pentru uz intern. Pe contul de facebook se pot viziona imagini ale unor jetoane emise de societăţi de pe Valea Trotuşului. Din 2008 administrează un blog, (“numismon.blogspot.com”) dedicat pasionaţilor de numismatică;
Este pasionat de istoria judeţului Bacău, şi în special a Văii Trotuşului, privită prin prisma dovezilor numismatice (medalii, jetoane, plachete, insigne)
Nu în ultimul rând este îndrăgostit de arta populară românească: în luna noiembrie 2013, Biblioteca Municipală “Radu Rosetti” din Oneşti a găzduit în cadrul “Nocturnei bibliotecii” prima expoziţie personală intitulată “Un univers într-o lingură”, unde a expus circa 90 de modele de linguri crestate cu motive tradiţionale româneşti.

La vernisaj a vorbit, despre semnificaţia şi simbolistica crucii în viaţa creştinului, preotul Nicolae Zaharia, de la Biserica „Sf. Nicolae” din Oneşti.
Pristornicul este o cruce din lemn sau din piatră cu o mare varietate de forme şi ornamente, care serveşte la imprimarea prescurilor cu iniţialele chirilice ale lui Iisus Hristos. Legate de cultul morţilor, cele mai multe pristornice (pristolnice, pecetare sau prescurnicere) au formă de troiţă cu patru braţe, ornamentate prin crestare şi traforare.
„Crucea cea de viaţă dătătoare“ este cinstită în Biserica noastră în mod deosebit în Duminica a treia din Postul Mare şi în ziua de 14 septembrie, când cinstim Înălţarea Sfintei Cruci - făcută odinioară în secolul al IV-lea la Ierusalim de împărăteasa Elena şi de episcopul Macarie prin scoaterea lemnului Sfintei Cruci, spre cinstire, înaintea binecredincioşilor creştini. Astfel, la sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci cântăm „Veniţi toţi credincioşii să preamărim lemnul cel de viaţă făcător; pe el a întins Mâinile Sale, de bunăvoie, Hristos, Dumnezeul nostru. El ne-a ridicat fericirea cea dintâi“. Creştinul când se roagă şi când începe orice lucrare în cinstea Bunului Dumnezeu se închină cu semnul Sfintei Cruci „la fiecare pas şi la fiecare faptă ne însemnăm… cu semnul sfintei cruci” (Tertulian „De corona militis”) sau aşa cum ne îndeamnă Sfântul Chiril al Ierusalimului „ O, creştine, nici un lucru să nu faci, până nu faci semnul Sfintei Cruci... pecetluieşte cu Sfânta Cruce fruntea ta, trupul tău, pieptul tău, inima ta ...şi toate ale tale să fie pecetluite cu semnul biruinţei lui Hristos asupra iadului”.
Crucea, care până la Hristos a fost unealtă de tortură, stârnind groază şi silă, după moartea lui Iisus pe Cruce a devenit arma şi semnul mântuirii noastre "El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn pentru ca noi, murind faţă de păcate, să trăim spre îndreptare", spune Sf. Petru în întâia sa epistola sobornicească (2:24). Sfânta Cruce este un obiect excepţional al veneraţiei creştine pentru că fiecare credincios, atunci când o venerează, vede în ea instrumentul de răscumpărare al omenirii prin pătimirea Domnului, tăria credinţei, Biserica şi mântuirea. De aceea, simplul semn al crucii este un act de devoţiune adresat Sfintei Treimi, o mărturisire a credinţei noastre ortodoxe, o certitudine a apărării noastre împotriva satanei şi a tuturor relelor care vin de la el, rele care atacă şi sufletul şi trupul nostru.
Fiind atât de prezentă în viaţa noastră, pietatea populară a creat o serie de legende evlavioase în legătură cu Sf. Cruce, originea ei şi puterea ei izgonitoare de diavoli "Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat nouă", se cântă într-un tropar al Sfântului Maslu .Cea mai interesantă legendă pioasă este legarea Crucii de pomul cunoaşterii din Rai. Legenda, ca orice altă legendă, ascunde în ea o fărâmă de adevăr istoric, dar, mai ales, un sens spiritual pe care evlavia populară l-a însămânţat în ea. Cel mai important element al acestei legende este legarea ei de păcatul adamic şi de iertarea neamului omenesc. Acolo unde Adam a greşit, acolo s-a făcut şi făgăduinţa mântuirii viitoare.
Istoriceşte, Sfânta Cruce a existat şi pe ea a fost răstignit Mântuitorul, aşa cum ne spun Sfintele Evanghelii. Primele trei, numite şi sinoptice, de la Sfinţii Matei, Marcu şi Luca o amintesc pe calea spre Golgota. "Şi au silit pe un trecător care venea din ţarină, pe Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf, ca să ducă crucea Lui" (Matei 27: 32; Marcu 15: 2; Luca 23: 26). Încă şi mai direct o evocă Sfântul Ioan în momentul răstignirii "Şi ducându-Şi crucea, a ieşit la locul ce se cheamă al Căpăţânii, care, pe evreeşte se zice Golgota, unde L-au răstignit şi, împreună cu El, pe alţi doi, de o parte şi de alta, iar în mijloc, pe Iisus."(Ioan 19: 17-18), "Şi stau lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa şi Maria Magdalena" (Ioan 19: 25). Astfel "lemnul" pe care Sf. Petru spune că "Domnul a purtat păcatele noastre", unealta răstignirii Sale, e numit de ucenicii Domnului "Crucea lui Iisus". Acolo, pe cruce şi pe sângele curs din trupul Domnului, a fost întemeiată în mod mistic Biserica, pe care Iisus o trece în istorie prin pogorîrea Sfântului Duh peste Apostoli la Cincizecime. Paradoxul credinţei creştine constă în aceea că puterea lui Dumnezeu se arată în suferinţă, pe cruce, căci aşa cum mărturiseşte Sf. Pavel, "când sunt slab, atunci sunt tare". (2 Cor. 12). Aceasta este Crucea despre care tot Sf. Apostol Pavel scrie: "Căci cuvântul Crucii este, pentru cei ce pier, nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu, căci scris este: pierde-voi înţelepciunea celor înţelepţi şi ştiinţa celor învăţaţi o voi nimici." (1 Cor, 18-19). Însă Crucea este şi simbolul Bisericii lui Hristos care stă cu rădăcina înfiptă în dealul Golgotei trăgându-şi seva din sângele jertfei lui Iisus. Ea se înalţă până la cer prin braţul vertical şi cuprinde în ea întreaga lume pe care o îmbrăţişează salvator prin braţele orizontale. Ea închipuie verticalitatea bisericii, înălţarea la ceruri şi dimensiunea ei orizontală, socială, pentru toată viaţa pământească a omului.
Crucea poate fi privită nu doar ca obiect şi ca semn ci şi ca Misiune/Cale. Acest aspect se leagă de cunoscuta chemare a Mântuitorului: "Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie" (Mc 8, 34). La modul general, ştim că fiecare om este chemat de Dumnezeu pe calea creştină a desăvârşirii. La modul concret, fiecare trebuie să răspundă acestei chemări. "Crucea vieţii" nu înseamnă doar necaz şi suferinţă, ci şi "misiunea vieţii personale", împlinită în familie, la locul de muncă, în lume, în tot ceasul şi în tot locul, cu bună credinţă.
Recapitulând, Crucea este „pavăza, arma şi trofeul împotriva diavolului… Este scularea celor căzuţi, sprijinul celor statornici, reazemul celor slabi, toiagul celor păstoriţi, călăuza celor convertiţi, desăvârşirea celor înaintaţi, mântuirea trupului şi a sufletului, izgonitorul răutăţilor, pricinuitorul bunătăţilor, distrugerea păcatului, răsadul învierii, pomul vieţii veşnice” aşa cum reiese din mărturisirea inspirată a Sf. Ioan Damaschin (Dogmatica, IV).
Vă aşteptăm cu mult drag să vă îmbogăţiţi atât cunoştinţele, despre Sfânta Cruce, cât şi sufletele, cu simbolistica diversă ce reiese din exponatele pe care domnul inginer Dorel Bălăiţă le-a expus cu multă generozitate în Holul mare la bibliotecii noastre.


P.S. ... şi să nu uităm să înălţăm şi noi rugăciunea „O, preacinstită şi de viaţă făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi mie cu Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu şi cu toţi Sfinţii în veci. Amin !"


Bibliotecar, Mihaela Grigoraş