Casele Naţionale
Ştiaţi că... prima Casă Naţională din România a fost înfiinţată la Oneşti?
Dar ce înseamnă Casă Naţională?
Dacă veţi răsfoi cartea „Doi ani de muncă: faptă, cuvânt, muncă”, apărută în Bucureşti 1920, veţi descoperi încă din prima pagină a cărţii o descriere simplă şi totodata completă a acestei instituţii: „Casele Naţionale se construiesc pe proprietăţile cumpărate de Centrală, sau donate centralei, şi au: o sală de sfaturi şi teatru, o sală pentru bibliotecă şi citit, o sală de expoziţii, o sală de tir distractiv, o baie, un pavilion de horă, popice, aparate de gimnastică şi diferite aparate şi jocuri întăritoare pentru adulţi şi copii. Aşadar, oamenii bătrâni şi tineri, flăcăii şi fetele, precum şi copiii de orice etate, găsesc aci un local şi toate mijloacele pentru a petrece orele libere cu folos şi în bune condiţiuni pentru desvoltarea minţii, a sufletului şi a puterii lor.”
De asemenea, în nr. 9 al revistei „Albina” din decembrie 1913 este publicat statutul de funcţionare al cestei instituţii şi se face apel la preoţi, învăţători, şi la oameni doritori de bine, ca să lucreze pentru înfiinţarea de Case Naţionale, rostul lor fiind: „să trimită lumina în adâncul inimei omeneşti, să cultive spiritul patriei, să păstreze fiinţa noastră românească, să întreţină conştiinţa de neam prin puterea culturei naţionale, să cheme poporul la vieaţa cea adevărată.”
Cum a luat fiinţă prima Casa Naţională la noi în oraş?
În iarna anului 1917-1918, în lunile decembrie şi ianuarie „s-a strâns la Oneşti un grup de luptători de pe front – activi în rezervă- din armatele I şi II şi au luat hotărârea înfiinţării Caselor Naţionale. Acel grup era alcătuit din luptători de pe întregul front, profesori, institutori, preoţi, medici, agricultori, muncitori, comercianţi, industriaşi, şi cadre active din armată. Acest grup de oameni, doritori de bine, în urma consfătuirilor avute, a delegat pe d. Colonel I. Manolescu, căruia i-a dat drepturi nelimitate pentru a începe lucrările de construcţie şi de strângere de fonduri, prin apeluri de la prieten la prieten, rămânând ca numai după ce vor lua fiinţă câteva Case Naţionale, să se ia măsuri pentru organizare de comitet, redactare de Statut, regulament, precum şi pentru legătura cu marele public şi cu oficialitatea. Şi fără a pierde timp, este construit întâiul teatru sătesc, la Oneşti, care este inaugurat în ziua de Crăciun 1917. Acest teatru, al cărui material era dinainte pregătit, este construit în 7 zile, de către arhitectul Simion Vasilescu din Bucureşti, lucrat cu o echipă de peste 150 meseriaşi-soldaţi, zi şi noapte, fără a se spune cuiva ce destinaţie are şi ce va urma de aci.”
Odată cu inaugurarea acestui edificiu de la Oneşti s-au fixat reperele de activitate pentru Casele Naţionale:
„1. Mai întâi să ia fiinţă Casa Naţională şi apoi să se organizeze funcţionarea ei prin comitet, statut, regulament etc.
2. Casele Naţionale să fie construite, pe cât se poate, cu mijloace de la Centrală, cel puţin una de judeţ şi numai acolo unde şi când se va găsi un om de nădejde şi devotat ca un apostol, pentru a duce la bun sfârşit construcţia şi apoi organizarea. Fondurile şi cotizaţiile din comuna unde se construieşte Casa Naţională să fie păstrate ca primul fond necesar funcţionării acelei Case Naţionale. Cu modul acesta se poate câştiga încrederea poporului şi se poate răspândi, mai uşor, ideea despre Casele Naţionale.
3. Fondurile Centralei să se strângă prin apeluri făcute de la prieten la prieten, fără zgomot, rămânând ca instituţia să se facă cunoscută prin publicitate şi să facă apel la marele public, numai după ce va realiza 6-8 Case Naţionale, când se va interveni şi pentru recunoaşterea Centralei ca persoană morală.
4. Casele Naţionale să fie păzite de a înclina către vreun curent de politică internă sau externă, ocupându-se numai de dezvoltarea puterii spirituale intelectuale, morale şi materiale a individului şi a poporului.
5. Să se bazeze toată organizarea numai pe puterea iniţiativei particulare, lucrând însă în legătură cu toate instituţiile statului pentru cultura şi ridicarea poporului.
Iniţiativa Comitetului provizoriu de la Oneşti, instituit pe front, a fost urmată de strângerea, în cursul lunilor ianuarie, februarie şi martie 1918, a peste 200.000 lei. Cu o parte din aceşti bani s-au construit încă cinci Case Naţionale, graţie luptătorilor activi şi de rezervă din Armatele I şi II. Apoi, la acest lanţ, s-au adăugat mereu alte verigi, numărul Caselor naţionale crescând mereu şi răspândindu-se în numeroase colţuri ale tării.”
Cărţi aflate în biblioteca noastră:
„Doi ani de muncă” Bucureşti: Atelierele Cartea Românească – C. Sfetea,1920
„Centenar: Casa Naţională „Stroe S. Belloescu” Bârlad: Dacri, 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu